Postări

Dor de tine

             Uneori, tristețea        Naște versuri.       Alteori,       Formează caractere.             Mă dor pustiirile      De inima ta      Părăsită și tristă      De când m-ai alungat de lângă ea.      Ce dur pare cerul      Fără mângâierea atingerilor tale.      Încât pare că luna      A învățat să se învăluie      În mantia propriilor eclipse.      Aseară,gerul pe care mi l-ai trimis,      Mi-a făcut inima      O barcă de hârtie.     În dimineața când priveam     Răsăritul adus de primăvara din tine,     Mi-am dat seama că uneori,     De când ai împietrit-o prin cuvinte           seci,     Până și ea nu-și urmează acela...

Ținta arcașului

         Uneori am tendința neiertată    De a nu vedea ce ușor e    Să ajungi în preajma iubirii.    Și am înțeles că asta se întâmplă     Deoarece,într-o inimă corodată    De rugină egoismului    Mai poate încă exista     Motivația ce slujește     Ca suport pentru singurătate.    Se pare că     Iubirea încă ar vrea    Să-și ia din nou rămas bun de la noi,    În speranța     că singurătatea     ne va împiedica să-și continue drumul              înapoi      Iubirea a fost     pe nedrept condamnată la închisoare      În spațiul deseori vid     Dintre inima mea și a ta     pentru eternitate.    scrisă pe 21 Ianuarie 2001                    

O mie de versuri

     O mie de versuri frumoase de s-ar scrie,    Totuși,într-o zi se vor preface-n scrum     Doar pentru că autorul lor    S-a împăcat cu gândul     Că nu peste mult    O să se transforme în țărână.    Ce păcat;dar ce bine,uneori     Că tot ce am scris vreodată     O să se transforme cândva     În ceva atât de perisabil,și inutil    Ca ceea ce rămâne dintr-o țigară.    Uneori ceva mă îndeamnă     Deși e toamnă       în suflet,   Să mai sărut marea într-un spus de soare,   Chiar dacă tu   A trebuit să pleci    De lângă mine.   Cu speranța,că   N-au degerat încă    Toți greierii ce cântă dragostea.    

Vei fi învingător!

      Mereu în viața ta,   Omule,nu uita:    Bine e să fii învingător!    La Steaua ce-a spus,    Te-nchină tu,supus,    Și astfel vei fi mereu biruitor.    Viața ți-a deschis     Un drum spre paradis.    Să poți învinge-n dragoste mereu.    Ce dulce-i dragostea!    Ce caldă-i mâna ta.    Ești steaua vie a cerului meu.    Că dragostea din noi,    Prin calde și dulci ploi     E doar iubire pentru amândoi.    Să-ți fie viața vis,    Și caldul tău surâs    Să tindă spre iubire tot mereu.   Că simt o dragoste,   În suflet dulce e.   Dragostea e cheia sufletului meu.   Tu,lună, când răsari,   Lumină să ne dai.   Să prețuim mereu lumina ta.   Uitând tot ce-a trecut,   Hai,dă-mi al tău sărut,   Pecetluind pe veci iubirea ta.   Iubirea ta ți-o cer,   Luc...

Te simt aproape

     Te simt aproape,    Lângă inima mea.    Pentru noi astăzi cântă     Dorul și dragostea.    Te simt lângă mine,    Te-acopăr cu dragostea mea.    Doresc ca-mpreună    Să pornim spre a iubirii stea.    Aș vrea o lume simplă,    Doar pentru noi doi.    Să nu ne mai întoarcem     Vreodată înapoi.    Mă așez lângă tine.    În ochii tăi privesc.    Aș vrea să-ți spun doar un cuvânt    Și-i de-ajuns: te iubesc.    Prin puzderii de stele    Cu tine,zburând    Hai să plecăm departe     De-acest corupt Pământ!    Și să fim de-acuma    Mereu amândoi.    Din ceruri să curgă     Petale de flori.    

Vreau să te știu lângă mine

      Vreau să te știu lângă mine,     Tu ești iubirea mea.     Împreuă,vreau,cu tine     Să triumfe dragostea.     Ninge,ninge cu iubire,     Iarna a venit cu dor.     Viitoru-i numai soare,     Zi senină fără nor.     Dansul iute se încinge.     Cu tine voi dansa,     La pieptul meu te-oi strânge cu                 iubire,     Că ești dragostea mea.     Dragostea să ne unească,     Pentru totdeauna.     Greutățile să treacă      Cum trece furtuna.     Vreau inima ta     Vreau dragostea ta,     Vreau,cu tine-amândoi     Să rămânem până-n zori.     Chiar dacă-ntr-o zi     Vom îmbătrâni,     Te iubesc de-o viață,     Fie orice-ar fi.     Te vreau pe tine,     Vreau mâna ta, ...

Epitaf pasiunilor deșarte

     Unii-au căutat plăcerea,    Țel suprem al vieții lor.    Dar,acoperi uitarea    Farmecul plăcerilor.    Alții-au vrut ca ei să fie    Cei puternici pe Pământ.    N-au văzut că viața trece    Ca frunza spulberată-n vânt.    Oamenii,vor să câștige.    Să adune ban cu ban.    Nu se uită,că la urmă     Tot ce au rămâne-n van.    Există mulți ce vor să fie     Cu-aureolă de profeți.    Și-n rai mai zac sfinți de mândrie,    Că-s mulți fanatici și procleți.    Vreau ca în viață cât trăi-vom,    S-ajungem în mileniul trei.    Să alungăm din inimă trufia,    Și să-i facem casă dragostei.     Și dacă viața asta crudă     E obligatoriu s-o trăiesc așa,     Nu uit că fără muncă și iubire      Nici cerul rouă n-o să dea.    De c...